SATUL RÂMEȚ, ÎN TOIUL PRIMĂVERII
Satul Râmeț este un vis, o călătorie în timp, un sat autentic românesc care pare încremenit în timp. Am scris și cu alte ocazii despre acest loc de basm aici.
Acest sat fascinant va fi un punct important pe viitoarea șosea Transalpina de Apuseni, la care se lucrează de zor în acest moment. Drumul pornește din Aiud, iar până la o viitoare șosea, sunt 20 de km pe drum forestier, pietruit, până se ajunge la Râmeț.
Mai există o cale de acces dinspre Teiuș, unde porțiunea de drum pietruit dintre Râmeț și Geomal este mai mica, de vreo 10 km.
Fiind unul dintre locurile mele preferate, am revenit la Râmeț primavara, în luna mai. Fiind la o înălțime destul de mare, în luna mai toți copacii erau încă înfloriți acolo, căci primavera ajunge mai târziu la munte. Satul acesta, situat la mare înălțime, cu casele ascunse printre dealuri, are o priveliște deosebită către Munții Trăscăului. Iar casele din lemn cu acoperiș de paie dau acea notă de autencitate unică în țara noastră. Din păcate, majoritatea nu mai sunt locuite.
Imediat după ieșirea din Râmeț, se face un drum de pământ pe partea stângă, care coboară abrupt. Aici e satul Albești, după cum îl numesc sătenii, căci eu nu l-am găsit deloc pe hartă. Am luat-o la pas pe drumul de pământ și am întâlnit mai multe case cu acoperiș din paie care încă sunt locuite. Minunat să vezi casele acestea care arată ca la muzeul satului și care să fie încă pline de viață. Să vezi ogrăzile pline de păsări, să auzi câinii cu latră când te apropii.
Una dintre sătence, care întidea de zor rufele pe sârmă, ne-a salutat și ne-a invitat în curte să îi vizităm casa din lemn cu acoperiș de paie. Priveliștea din curte către Valea Uzei și către Cheile Râmețului îți tăia răsuflarea. Ne-a povestit că vechimea casei e de peste 100 de ani și că au trebuit să pună tablă sub acoperișul de paie, pentru că intra apa pe alocuri.
Dumneaei era ieșită la pensie, locuia în Aiud acum, însă a locuit în casa cu stuf până la 18 ani și revine în vizită la fratele ei din când în când. Când ne-a invitat să intrăm în casă, am simțit că merg într-un loc sacru: lemnul vechi și ros de timp, prispa din chirpici, intrarea către șopronul care avea un pat și un cuptor cu sobă, unde făcuse focul, în luna lui mai. Din șopron, se intra în camera principală, care avea 4 paturi și nu era mai mare decât o sufragerie de apartament.
"8 frați am fost la părinți" a continuat doamna Ioana. "8 frați și am locuit aici cu părinții și cu bunica".
Am rămas înmărmuriți. 11 persoane în 30 de metri pătrați. Și totuși, au crescut frumos și s-au bucurat enorm de copilăria lor și de priveliștea din curte.
Doamna Ioana ne-a arătat portretele din casă, bucătăria de vară și tot ce mai aveau în curte. Am întrebat-o de ce nu au refăcut acoperișul tot din paie.
"Apăi, nu mai există meșteri care să lucreze cu paie, nici măcar aici la noi."
Păcat că nu ne păstram meșteșugurile și tradițiile.
"Noi rufele le spălam cu mâna. Mai sunt câte unii, mai bogați, care au mașină de spălat, dar noi nu".
Deci carevasăzică cei care au mașină de spălat sunt bogați... Dar aș spune că sunt bogați tot cei care vizitează aceste locuri. Și noi ne-am îmbogățit mergând în satele acestea, unde timpul stă în loc și simți că tot eul tău renaște.
Informaţii importante:
Judeţ:Alba
Distanţa faţă de Bucureşti: 391 km, 6 h 14 min
Distanţa faţă de Cluj-Napoca: 92 km, 1 h 51 min
Distanţa faţă de drum asfaltat: 20 km venind dinspre Aiud și 12 km venind dinspre Geomal